O vara trista

Un moment de reflectie. O scanare a trecutului: clipe frumoase, momente triste, dezamagiri mici si mari si mai ales un dor de ceva...nedefinit. Au ramas doar flash-urile clipelor de neuitat acoperite de parfumul indepartat al unor trairi intense. De aici, greseala pe care am facut-o pana acum si din pacate inca o fac este ca dintr-un sentiment de o oarecare singuratate, las o usa deschisa sa se poata intra. Furia si intensitatea cu care ne aruncam in bratele unei noi iubiri arata in primul rand gradul de insingurare interioara pe care-l traim. Dar se pare ca cine intra pe acea usa, nu este demn de acest lucru si totul se termina trist. Si cand credeam ca poate fi ceva special de data asta, s-a naruit totul intr-o clipa. Poate asa e normal, poate ar trebui sa ma obisnuiesc cu asta, poate nu merit mai mult. Insa cert e ca eu am renuntat sa mai caut. Asta este viata. Si asa sa ajungi sa nu ai cu cine merge la mare in concediu. Jalnic!