E 21 mai, sfintii Constantin si Elena. E o zi superba afara si n-am putut sa stau singura in casa. Lucrul pe care il urasc cel mai mult e singuratatea (de orice fel). Asa ca am scos pe cineva in oras la o inghetata (daca pe mine nu ma scoate nimeni). Locul pe care l-am ales a fost Terasa 69, preferata mea. Fiind foarte cald afara, am preferat sa luam inghetata. In meniu ne-a atras atentia "inghetata surpriza" si am comandat. Pot sa spun ca a fost cea mai buna si mai interesanta inghetata pe care am mancat-o vreodata. Globurile de inghetata de diferite sortimente erau puse pe un fel de blat si erau acoperite cu ou crud. Cica in aceasta forma se introduc in cuptor pentru ca oul sa se faca spuma, iar inghetata ramane intacta in interior. Mai gasesti prin ea bucati de nuci, iar pe deasupra se toarna dulceata de zmeura. Absolut delicioasa! Si ciudat facuta. Iata imaginea ei.

Am iesit putin pe balcon in seara asta si am constatat ca era luna plina. Era superba, era...perfecta. Oare chiar exista perfectiune? Sau e doar un lucru irealizabil la care tanjim noi toti si drept consecinta, nimic nu ne multumeste? Nu exista lucruri perfecte, oameni perfecti, ci doar momente perfecte.

E o seara trista. Nu stiu de ce, dar presimt ca are legatura cu neputinta. Vreau sa treaca mai repede, insa noaptea nu ma ajuta deloc. Maine va fi o zi grea. Poate totusi uit asa.